GRADE MILITARE. Subst. Soldat, soldățel (dim.), soldățoi (augm., peior.). Gradat; fruntaș (soldat fruntaș); caporal, căprar (pop.); sergent; sergent-major; plutonier; plutonier-major, majur (pop.); plutonier-adjutant; subofițer; ofițer; ofițer inferior; ofițer superior; sublocotenent; locotenent; locotenent-major; căpitan; maior; locotenent-colonel; colonel; general-maior; general-locotenent; general-colonel; general; general de armată; mareșal; generalisim. Grade din marina militară: Marinar, matelot, matroz (ieșit din uz); cartnic; miciman (ieșit din uz); contramaistru (înv.); căpitan-locotenent; căpitan de rangul al treilea; căpitan de rangul al doilea; căpitan de rangul întîi; comandor (înv.); contraamiral; viceamiral; amiral. Adj. Soldățesc, ostășesc, militar, milităresc; ofițeresc. Vb. A avea gradul de..., a purta gradul de...; a avansa, a înainta în grad. A acorda cuiva gradul de..., a avansa, a înainta în grad (pe cineva). A-i lua cuiva gradul de..., a degrada. Adv. Soldățește, ostășește, militărește; ofițerește. V. armată, ostaș.